Cine devine suveranist?

Nu oamenii împliniți și echilibrați

If you only read the books that everyone else is reading, you can only think what everyone else is thinking. - Haruki Murakami

GÂNDURI

Ce fel de oameni aderă la mișcări extremiste? Problema asta s-a pus și în trecut.

Într-un eseu celebru din 1941, autoarea evaluează cât de susceptibili la nazism sunt invitații unei petreceri în funcție de personalitatea lor. Dar mai ușor de anticipat e cine NU ar deveni nazist.

Kind, good, happy, gentlemanly, secure people never go Nazi. They may be the gentle philosopher whose name is in the Blue Book, or Bill from City College to whom democracy gave a chance to design airplanes—you’ll never make Nazis out of them.

But the frustrated and humiliated intellectual, the rich and scared speculator, the spoiled son, the labor tyrant, the fellow who has achieved success by smelling out the wind of success—they would all go Nazi in a crisis.

Believe me, nice people don’t go Nazi. Their race, color, creed, or social condition is not the criterion. It is something in them.

Asta e și impresia mea de pe urma interacțiunilor cu suveraniștii pe care-i cunosc în viața reală. Cumva, niciunul din cei care au luat-o pe ulei nu mă miră cu adevărat.

La prima vedere, ai zice că au căzut pradă dezinformării, dar nu e doar asta. Convingerile lor false / nefondate pe tema în cauză - USAID, Rusia, CG, vaccinuri - reflectă o judecată strâmbă la un nivel mai profund, iar adevărul rareori le schimbă părerea.

There are facts, and there are beliefs, and there are things you want so badly to believe that they become as facts to you.

Dacă „oamenii aleg dezinformarea pentru a face ceea ce-și doresc”, genul ăsta de alegeri greșite nu pot fi corectate prin fact-checking sau argumente raționale.

Iar conversațiile cu fanatici, conspiraționiști sau oameni de rea-credință în general sunt contra-productive, pentru că Soroș este pretextul pentru care ei cred ce cred, nu motivul pentru care sunt cum sunt.

De ce au apărut listele negre? Pentru că oamenii își caută țapi ispășitori pentru nefericire: tuturor ne e foarte greu, adesea imposibil, să recunoaștem când propriile decizii ne aduc eșecul.

Ca atare, mecanismul care se declanșează, atât la nivel individual, cât și la nivel de mase, este căutarea unei victime de schimb, a unui înlocuitor pentru adevăratul vinovat (care, de cele mai multe ori, suntem noi înșine). - Mihnea Măruță

Într-una din scrisori, despre inutilitatea efortului de a îndrepta pe cineva care greșește, Seneca spune că sfaturile nu ajută pentru că mai întâi trebuie corectate adevăratele cauze ale viciilor:

Sfaturile nu duc la nici un rezultat, atâta timp cât eroarea învăluie mintea. Dacă aceasta se risipește, se va vedea clar care este datoria noastră în orice împrejurare.

Altminteri, îi arăți omului ce-ar trebui să facă, dacă ar fi sănătos, dar nu-l faci sănătos. Arăți unui sărac cum să facă pe bogatul. Dar cum se poate face asta, atâta vreme cât sărăcia persistă? Arăți unui înfometat ce-ar trebui să facă dacă ar fi sătul. Alungă-i mai întâi foamea asta care l-a pătruns până la inimă. (…)

Aşadar, nu are niciun rost să dai sfaturi, dacă nu vei îndepărta mai întâi tot ce poate împiedica sfaturile, precum nu are rost să pui în fața cuiva arme și să i le aduci mai aproape, dacă mâinile lui nu sunt libere să le folosească. Pentru ca un suflet să se poată apropia de sfaturile pe care le dăm, trebuie să fie dezlegat.

---

CE CITESC

1. Rifling Through the Archives With Legendary Historian Robert Caro - Smithsonian Magazine

   “My life has been a straight line,” he says. “The article with the deaf guy—you’re sent out just to do a straight thing, but you start talking to the guy, and you get caught up in his story, and you want to tell people that. You think that’s important—that they understand him.”

2. The Red Hand Files #315 - Nick Cave

   What we think, do, and say is fundamental to the survival of this grand human project. Each of us is precious, and our actions are vital, everything we do and say matters.

   We can speak beauty into the world or poison it with our words; we can build things up or tear them down; we can dream of a world that is vast, alive, and interesting, or reason it to be small, hard, and empty. (…)

   Every action we take and every word we speak builds or breaks the planet. We must approach the world as collaborators and willing participants in its preservation, and each other, Wallis, as friends.

3. Here's a simple solution to the pessimism culture. Read a book. - Henry Oliver

   So turn off Netflix. Put down your phone. Ignore politics for a while. Quiet the negative contagion. Read a good book. You’ll feel better.

4. Fyodor Dostoevsky’s Struggle With Faith - Gary Saul Morson | Wall Street Journal

   Dostoevsky’s focus on process rather than goal shaped his view of human life. The utopian socialists of his day presumed that if you gave people everything so that they had nothing to strive for, they would be happy. Dostoevsky believed the opposite.

5. Pure Independence - Morgan Housel

   If you’re used to being assisted, supervised, mandated, or dictated, and then suddenly you experience the glory of independence, the feeling is sensational. Doing something on your own terms can feel better than doing the exact same thing when someone else is peering over your shoulder, telling you what to do, guiding you along.

---

ÎNCĂ CEVA

După ce extensia pe care o foloseam pentru ad-block în Chrome a devenit nefuncțională, am zis să încerc Brave, un browser care blochează reclamele by default.

• După câteva zile de folosire, pare mai rapid, mai stabil și mai sigur, în ce privește protecția datelor personale.

• Aplicația iOS e excelentă, dar sunt câteva add-on-uri enervante, de crypto și AI, care trebuie dezactivate.

---

Mulțumesc mult că ai citit până aici. Orice fel de feedback legat de format/conținut este binevenit.

Iar dacă știi pe cineva căruia i-ar folosi acest newsletter, te rog dă-l mai departe.

Pe curând,
Alex Enășescu