Despre prostie
Nu este un defect intelectual, ci unul moral
GÂNDURI
„De fiecare dată când postează ceva, din proști și din needucați nu ne scot.”
Mi-am adus aminte de replica asta a unei susținătoare a lui Călin Georgescu când am citit editorialul lui David Brooks despre cele șase principii ale prostiei.
Unul dintre ele e că opusul prostiei nu este inteligența, ci rațiunea. Genul de oameni care aderă la populismul autoritar nu sunt atât needucați, cât iraționali.
People in the grip of the populist mind-set tend to be contemptuous of experience, prudence and expertise, helpful components of rationality.
It turns out that this can make some populists willing to believe anything — conspiracy theories, folk tales and internet legends; that vaccines are harmful to children. They don’t live within a structured body of thought but within a rave party chaos of prejudices.
Dar nu e doar iraționalitate, e ceva mai adânc acolo. Brooks face referire în textul său la observațiile lui teologului german Dietrich Bonhoeffer despre prostie.
Bonhoeffer a fost arestat și ulterior condamnat la moarte pentru rolul său într-un complot pentru asasinarea lui Hitler. A fost spânzurat în aprilie 1945, cu doar două săptămâni înainte ca trupele americane să elibereze lagărul în care era închis.
În timpul petrecut în închisoare, el a încercat să-și explice cum a fost posibil ca un popor cultivat și creștin, cel puțin nominal, cum era Germania anilor 1920-30 să permită venirea la putere a unui megaloman ca Hitler.
Răspunsul nu este răutatea, ci mai degrabă prostia. Iar prostia nu este un defect intelectual, ci unul moral. Bonhoeffer ne-a lăsat una dintre cele mai clare și descurajante explicații pentru cei care se întreabă cum pot fi combătuți adepții șarlatanilor populiști.
Împotriva prostiei nu avem apărare. Nici protestele și nici forța nu o pot atinge. Argumentele nu sunt de niciun folos. Faptele care contrazic prejudecățile pot fi puse la îndoială - ba chiar prostul le poate combate criticându-le, iar atunci când sunt incontestabile, ele pot fi catalogate drept excepții triviale.
Așa că prostul, spre deosebire de ticălos, este complet mulțumit de el însuși. De fapt, ei pot deveni periculoși, pentru că n-au nevoie de prea multe ca să devină agresivi.
Din acest motiv, e nevoie de mai multă atenție decât cu cineva malițios. Niciodată nu vom mai încerca să-l convingem pe un prost cu argumente, pentru că este inutil și periculos. (…)
În conversația cu un prost, simți că nu ai de-a face cu o persoană, ci cu slogane și lozinci care au pus stăpânire pe el.
El este vrăjit, orbit, folosit și abuzat în însăși ființa lui. Devenit o unealtă fără minte, prostul va fi capabil de orice rău și în același timp incapabil să vadă că este rău. În asta constă pericolul unei exploatări diabolice care poate nimici ireparababil ființele umane.
CE CITESC
Monarhia A.I. - Mihnea Măruță | Upgrade in progress
Noua politică americană pare tot mai mult inspirată din gândirea unor oameni care, pe de o parte, nu mai cred în democrație, iar, pe de altă parte, nu mai au răbdare să trăiască în acest prezent global.
Three Observations - Sam Altman
The world will not change all at once; it never does. Life will go on mostly the same in the short run, and people in 2025 will mostly spend their time in the same way they did in 2024. We will still fall in love, create families, get in fights online, hike in nature, etc.
But the future will be coming at us in a way that is impossible to ignore, and the long-term changes to our society and economy will be huge. We will find new things to do, new ways to be useful to each other, and new ways to compete, but they may not look very much like the jobs of today.
A Letter to My Younger Self: On Regret, Resilience, and Dealing with the Messiness of Life - The Growth Equation
If you can’t separate yourself from what you do, the losses will hit particularly hard. A downward spiral will soon follow, as you beat yourself up looking for an answer to why you aren’t better. If you fall into the trap of “hard work” being the answer, you’ll double down your efforts, which will be entirely counterproductive, and put you deeper into a hole.
Faith in the Streets. An interview with Martin Scorsese - Commonweal
As I grew older, witnessing what I witnessed, in the streets and in my family—I should say that my parents made great efforts to give us a decent life—I began to understand that faith wasn’t just something you practiced in church, in the building alone.
Imitating Christ had to be something you translated into daily life. How, I wondered, could I take those elements of love and compassion, which meant so much to me when I was growing up, out into the streets and into the world, which was so violent and full of conflict?
Making Space for Silence - Luke Burgis | Cluny
Instead of focusing on new content, we should focus on new forms. The most important question to ask is: what are the new forms out of which better content, qualitatively different, might emerge?
ÎNCĂ CEVA
Luni, în ziua boicotului patriotic al supermarketurilor, am trecut pe la Mega și am luat o porție de paste proaspete Cinquepalmi cu trufe — cea mai recentă obsesie culinară — care arată ca și cum ar fi produse la un pastificio de tradiție din Italia, dar de fapt sunt made in Popești Leordeni. Susținem producătorii locali! 🇷🇴
Mulțumesc mult că ai citit până aici. Orice fel de feedback legat de format/conținut este binevenit.
Iar dacă știi pe cineva căruia i-ar folosi acest newsletter, te rog dă-l mai departe.
Pe curând,
Alex Enășescu
Două mențiuni față de cum a ajuns la putere Hitler.
1. A avut parte de un context aproape ideal. Poporul german se simțea umilit după Primul Război Mondial (pe bună dreptate sau nu, nu contează). Iar așa-zisa Republică democratică apărută după război dădea rateu după rateu, din multiple cauze: sabotaj, incompetență, etc.. Iar in 1930 Germania a fost lovită de o criză financiară cruntă.
2. Poporul german nu i-a dat cu adevărat puterea lui Hitler. A luat 33% la ultimele alegeri cât de cât libere (dar nu chiar nici alea, în anumite regiuni controlate deja de Hitler). Dar neavând scrupule de niciun fel, nerespectând absolut nici o regulă democratică / etică, prin multiple manevre incluzând incedierea Parlamentului și amenințarea / șantajarea politicienilor, a reușit să ajungă în fruntea Guvernului și după doar vreo 2-3 luni de zile să transforme Germania în dictatură.
Revenind în prezent, din păcate în România momentan regăsim un context la fel de ideal pentru ca tot felul de țăcăniți populiști și autoritari să ajungă la putere. Avem parte de politicieni corupți și incompetenți, suntem în prag de criză și, ceva ce în 1930 nu se găsea, manipularea e în floare "datorită" rețelelor de socializare.
Iar atât în România cât și în SUA de exemplu, dar nu numai, cei ce vor să profite de contextul favorabil populismului nu par să aibă vreo limită morală / etică / democratică. Totul și orice pentru putere și $$.
Primul razboi mondial s-a incheiat cu o umilinta crunta pentru Germania.
Scânteia unui nou conflict era acolo din primul moment de pace.
Era doar o problema de cand si de cine.
Tot ce s-a intamplat in deceniul urmator, cand nivelul de trai german a suferit un declin dramatic, a contribuit la tot ceea ce s-a intamplat dupa.
Pentru un foarte scurt moment in istorie, Germania a dus-o foarte bine sub autoritatea crescanda a nationalistilor. Dar ceea ce populatia vedea drept viata mai buna era preambulul necesar grozaviei de mai apoi.