I was never worried for a second about a man like Hitler. It was enough for me to read the thirty-seventh Psalm. — Martyn Lloyd-Jones
Fret not yourself because of evildoers; be not envious of wrongdoers! For they will soon fade like the grass and wither like the green herb. Ps. 37: 1-2
GÂNDURI
E firesc să te simți neputincios când citești încă o știre despre alianța globală de idioți utili și tovarăși de drum ai Kremlinului.
Pe
, Codruța Simina explică de ce e bine să rezistăm acestui instinct:E ceva ce am învățat în acești 10 ani în care am documentat și scris despre manipularea opiniei publice și dezinformare - care există, e reală și nu e doar un cuvânt „urât” care vine din istoria URSS - așa cum pretindea JD Vance la Munchen.
Și anume că primul efect dorit de orice mare manipulator e paralizarea adversarului. Înecarea lui în valuri de informație care să îl facă să se simtă insignifiant și prea mic pentru a avea relevanță în marea arhitectură a deciziilor globale.
Senzația că un singur om nu are altă opțiune decât să se supună. Or asta, prieteni, cred că e fals.
Stau mărturie istoria noastră împărtășită și toate poveștile bune, de la început și până acum.
Mi-aș dori să nu uităm asta în săptămânile următoare, când această fragilitatea a noastră va fi speculată în toate felurile. Singurul avantaj de neclintit pe care îl avem e propria noastră umanitate în fața lumii.
Cu cât ne simțim mai revoltați, cu atât simțim impusul de a posta ceva. Dar asta nu schimbă mare lucru, ci dimpotrivă, ne împiedică să ne organizăm și să acționăm în moduri mai eficiente.
„Thinkers like Jean-Paul Sartre and Hannah Arendt warned us that the point of this deluge is not to persuade, but to overwhelm and paralyze our capacity to act.”
Oarecum contraintuitiv, unul din cele mai pragmatice lucruri pe care le putem face este să petrecem mai puțin timp pe platformele sociale și mai mult timp în comunitățile în care putem face o diferență.
„For most people, social media gives you this sense that unless you care about everything, you care about nothing. You must try to swallow the world while it’s on fire. But we didn’t evolve to be able to absorb this much info. It makes you devalue the work you can do in your community.”
Și, nu în ultimul rând, putem învăța să gestionăm frica, pentru a ne păstra luciditatea într-un context care induce panică.
„The first task, for me right now, is to stay out of high conflict in my own head. I don’t want to perpetuate this cycle, even in my own little corner of the world. And I do want to be of service whenever I can, which means I need to preserve some energy and sanity.”
S-ar putea să fie mai rău înainte să fie mai bine, dar tipul ăsta de hybris îi pierde negreșit, mai devreme sau mai târziu, pe cei care par că țin lumea în mâinile lor.
CĂRȚI
Pentru cei care-și pun speranțe în negocierile de „pace pentru timpurile noastre”, iată două citate dinainte de 1989 despre ce înțeleg rușii prin negocieri.
„Sunt câteva luni, dacă îmi aduc bine aminte, un om politic occidental a formulat o caracteristică fundamentală a ruşilor: „Ce e al nostru e indiscutabil, ce e al vostru e obiect de târguială".
S-a redeschis la Helsinki a treia rundă asupra armelor nucleare, între americani și sovietici. Ce valoare pot avea asemenea discuții, când e sigur că chiar dacă ele ar ajunge la un „acord", ruşii de a doua zi nu-l vor respecta? Ei nu respectă și n-au respectat niciodată angajamentele luate. Așa că...” - Alexandru Mironescu
„Acum trebuie să precizăm într-un cuvânt toate chestiile de vocabular. Ce însemnează cuvântul negocieri? Ruşii tot spun: negocieri, negocieri și văd că i-au cucerit și pe americani, și pe occidentali, că toată ziua bună-ziua vorbesc de negocieri. Numai că aici e un cuvânt cu un înţeles dublu.
Una se înţelege prin negocieri în Occident și alta se înţelege prin negocieri în Uniunea Sovietică, la comunişti.
În Occident negociere înseamnă tocmeală, adică ne aşezăm amândoi la o masă, dumneata spui: să-mi dai 100.000, și începem să ne tocmim. Mai dă rumâne, mai lasă jupâne! Ne înţelegem la 30.000 sau la 50.000 de lei. Asta însemnează în concepția occidentalului negocieri.
La ruși și la comunişti negocieri înseamnă cu totul altceva, însemnează că, în loc să vin cu tancuri și cu puști, asupra dumitale ca să te ocup și să-mi cedezi toată puterea, ne aşezăm la masă și dumneata, de bunăvoie și nesilit de nimeni, îmi dai tot.
Aveți o definiție pentru acest fel de „tocmeală"? Cum numiți aceste negocieri, Părinte Nicolae?
Asta se numeşte dictatură, dictat, cum vrei să-i spui, tiranie, şantaj, dar la ei se cheamă negocieri.” — Nicolae Steinhardt
CE CITESC
Crossing a line. Borders between one kind of life and another - Timothy Snyder
Two cars down sleeps a Ukrainian soldier. Spare a thought for him and for the other Ukrainian soldiers on my train, on their way to the front. They are, in every sense of the word, holding a line, not only for themselves and their country, but for all of us.
But for their resistance, it would be a worse and more tyrannical world. They have been giving us a chance to stay on our side of the line for three years now, and at horrible cost. By comparison to what they have done for us, we have done very little for them.
How a Skeptical Philosopher Becomes a Christian | Larry Sanger (co-fondatorul Wikipedia)
I found myself positively ashamed to realize that, despite having a Ph.D. in philosophy, I had never really understood what theology even is. Theology is, I found, an attempt to systematize, harmonize, explicate, and to a certain extent justify the many, many ideas contained in the Bible. It is what rational people do when they try to come to grips with the Bible in all its richness. The notion that the Bible might actually be able to interestingly and plausibly sustain such treatment is a proposition that had never entered my head.
The Best Argument Against Having Faith in God - Ross Douthat | The New York Times
Some of the strongest complaints against the apparent injustices of the world are found not in any atheistic tract, but in the Hebrew Bible. From Abraham to Job to the Book of Ecclesiastes — and thence, in the New Testament, to Jesus (God himself, to Christians) dying on the cross — the question of why God permits so much suffering is integral to Jewish and Christian Scripture, to the point where it appears that if the Judeo-Christian God exists, he expects his followers to wrestle with the question.
A life shaped by my father’s bedtime stories - Kate Weinberg | The Spectator
What could I possibly say to thank the father who had become my whole world, who had saved us when the world went dark after our mother died? Like my father before me, I was lost for words.
Little Life-Ruiners. How we came to see children as a burden—and how to stop - Naomi Fisher | Commonweal
Of course, there’s never a perfect time to have a baby. A baby is always inconvenient, too expensive, too demanding. We are always working toward financial or professional goals; we are always getting attached to habits and plans. Children disrupt everything, even if all goes smoothly.
But perhaps for just that reason, they remind us that life is not a project in maximizing enjoyment and avoiding hardship. It is not an experience to be curated, but a pursuit of the good, requiring vulnerability, courage, and love.
ÎNCĂ CEVA
Unul dintre puținele lucruri bune rămase de la sovietici e ceaiul negru. De câțiva ani, îmi fac proviziile de ceai de la Renegade Teas, o fermă organică care reabilitează plantații de ceai abandonate din Georgia. (Fondatorii sunt din Estonia, de partea bună a istoriei.)
Ei au un model de business diferit, prin care poți să îți rezervi în avans stocul anual de ceai, iar în luna noiembrie primești recolta de ceaiuri selectate.
În mod obișnuit, trebuie să cumperi măcar patru pungi de ceai pentru a putea adopta simbolic o grădină de ceai, dar în perioada asta Renegade a suspendat comanda minimă, așa că puteți comanda și o singură pungă de 150g de ceai.
Mulțumesc mult că ai citit până aici. Orice fel de feedback legat de format/conținut este binevenit.
Iar dacă știi pe cineva căruia i-ar folosi acest newsletter, te rog dă-l mai departe.
Pe curând,
Alex Enășescu
Pastilele astea ale tale sunt așa bune. În primul rând echilibrate și apoi cu o doză de optimism (uneori subtil, alteori nu) care mie îmi face foarte bine. Mulțumesc.
Niciodata nu e momentul pentru panica.
Uneori se cere reactie rapida, dar nu panica.
.
Este o diferenta intre panica si frica. Poate ar trebui sa avem un pic de frica, sa ne tina cu picioarele pe pamant, self-aware, lucizi si umili. Dar toata lumea in jur vinde panica.