De ce evităm știrile

Și ce pot jurnaliștii să învețe de la Epictet

Hei, salutare!

Aceasta este prima ediție a unui newsletter săptămânal la intersecția dintre cultură, religie și viața bine trăită.

Citatul săptămânii

Unul dintre motivele pentru care politica este așa un dezastru este că oamenii buni și deștepți au alte cariere mai bune la dispoziție. - Guruwinder / Luke Burgis

Gânduri

Patru din zece oameni din toată lumea nu mai urmăresc știrile pentru că se simt deprimați și neputincioși din cauza lor.

În Dilema Veche, Teo Tiță face o pledoarie împotriva defetismului și a pesimismului:

Primul și cel mai important lucru este să nu evitați știrile. Fenomenul este îndelung studiat și e la originea pasivității publicului nu doar din România, ci de oriunde din lumea liberă.

Oboseala și stresul provocat de știri pot fi combătute cu un consum moderat și educat. Alegeti-vă sursele de încredere, aveți grijă să fie diversificate și stați lângă ele. Sprijiniți-le dacă au nevoie de sprijin. Dar nu abandonați.

Refuzul de a citi știri e egal cu refuzul de a participa la decizii. Elitele noastre speră că o să obosim, o să fim confuzi și o să abandonăm. A lăsa formularea dezbaterii publice doar în mâinile unor profitori fără simț al datoriei publice e o rețetă sigură de dezastru. Sistemul de educație sau cel medical nu vă privesc doar dacă aveți copii la școală sau o boală. La fel și cel politic.

---

Asta mi-a adus aminte de o conversație cu scriitorul și fermierul Wendell Berry, care, confruntat de un activist de mediu cu multiple dovezi că lumea și natura se duc de râpă, spune așa:

You’ve won this argument. The argument for despair is impenetrable, it’s invulnerable. You got all the cards. You got the statistics, the science, the projections on your side. But then we’re still just sitting here with our hands hanging down, not doing anything.

One of the characteristics of the machine civilization is determinism. You’ll find plenty of people who’ll tell you there’s nothing you can do, it’s inevitable. You can’t make an organization to refute that; you’ve got to do it yourself. You’ve got to cleanse that mess out of your heart.

E adevărat că traversăm o perioadă în care veștile nu sunt cele mai bune, dar negativismul și alarmismul majorității presei nu fac decât să-i îndepărteze și mai mult pe oameni. Iar dacă oamenii rezonabili se deconecteză de la viața politică, fanaticii câștigă.

Însă problema nu e doar realitatea politică, ci și înclinația noastră de a ne lamenta în fața dificultăților cu care ne confruntăm.

---

Într-o lecție despre cum trebuie combătute dificultățile, Epictet îi răspunde unui discipol:

Dificultățile sunt cele care îi scot în evidență pe bărbați. De aceea, când apare o dificultate, amintește-ți că Zeul, asemenea unui antrenor, te-a pus față în față cu un tânăr și dur adversar. „Cu ce scop?", întreabă el. Ca să devii campion la Olympia; și nu se ajunge campion fără sudoare.

După părerea mea, nimeni nu a avut de înfruntat o dificultate mai bună decât a ta, numai să vrei să te măsori cu ea, aşa cum <face> un atlet cu un tânăr adversar.

Iată, acum te trimitem la Roma ca cercetaş. Nimeni nu trimite un laş ca cercetaş, pentru ca, la cel mai mic zgomot pe care îl aude și la cea mai mică umbră pe care o zărește, să alerge îngrozit spunându-ne că duşmanii sunt deja acolo.

La fel, în acest caz, dacă tu revii spunându-ne: „Situaţia la Roma este înfricoşătoare, moartea este un lucru îngrozitor, îngrozitoare sunt și exilul, insulta și sărăcia. Fugiți, oameni, duşmanii sunt acolo!", noi îți vom răspunde:

„Du-te, profeţeşte pentru tine însuți. Noi am comis doar o singură greşeală, faptul că am trimis ca cercetaş un om ca tine."

---

Replica asta îmi vine în minte de fiecare dată când citesc un editorial prăpăstios sau catastrofizant.

Ca jurnaliști, așa cum le cerem cititorilor să nu evite știrile, am face bine să înțelegem că avem partea noastră de responsabilitate, de a nu-i deprima pe oameni la foc automat.

Majoritatea oamenilor nu sunt masochiști, ei vor continua să se îndepărteze de ceva simt că le face rău. Până și unii jurnaliști renunță să mai urmărească știrile.

Amanda Ripley, care vine în martie la București la The Power of Stortytelling, a arătat că, pentru a rămâne implicați, cu toții avem nevoie de:

• speranță;

• sentimentul că este în puterea noastră să schimbăm lucrurile;

• demnitate.

---

Ce-am citit în vacanța de iarnă

1. Walk on Air against Your Better Judgement. What Seamus Heaney gave me - Caitlin Flanagan | The Atlantic

   I remember that Seamus was haunted by an incident in which a van full of workers was stopped by masked men, who demanded that everyone get out and stand in a line. The Catholics were ordered to come forward. In fact, only one of the men was Catholic. The man next to him secretly took his hand and pressed it: Don’t do it; we’ll cover for you. But for whatever reason, habit or loyalty, he stepped forward—and all of the others were swiftly machine-gunned. The ambushers were Catholics.

2. Signposts on the Wisdom Trail - Peggy Noonan | The Wall Street Journal

   Reading deepens. Social media keeps you where you are. Reading makes your mind do work. You have to follow the plot, imagine what the ballroom looked like, figure the motivations of the characters—I understand what Gatsby wants! All this makes your brain and soul develop the habit of generous and imaginative thinking. Social media is passive. The pictures, reels and comments demand nothing, develop nothing. They give you sensations, but the sensations never get deeper. Social media gets you stuck in you. Reading is a rocket ship, new worlds.

3. The Shock of Faith: It’s Nothing Like I Thought It Would Be - David Brooks | The New York Times

   What we call good and evil are not just preferences that this or that set of individuals invent according to their tastes. Rather, slavery, cruelty and rape are wrong at all times and in all places, because they are an assault on something that is sacred in all times and places, human dignity. Contrariwise, self-sacrificial love, generosity, mercy and justice are not just pleasant to see. They are fixed spots on an eternal compass, things you can orient your life toward.

4. 🎧 Burned Out? Start Here. The self-help author Oliver Burkeman argues that the path to productivity — and peace of mind — begins with accepting your limitations. - The Ezra Klein Show

   This is what Benedictine monks understand: You have a work period, but when the bell rings, you put down your work and you go on to the next thing. There’s a real kind of spiritual practice to being able to psychologically, as well as physically, put down the thing that you’re working on just because the bell rang. Not because you finished everything and it’s all done.

5. Just Do It. Our lives are full of words. I’m learning to let them go. - Brian Castner | Commonweal

   I recognize the irony here. Bringing all these words into a wordless space. I’m doing the narrating right now. Mea culpa. All I can say is that I’m learning, and aspiring, and in the mornings now, as much as I can, I leave my phone on the table and go put on coffee and feed chickens instead. Free of the news, free of words. Working quietly. It’s not all idyll. But it is satisfying.

---

Încă ceva

Două lucruri la care am râvnit în ultima săptămână sunt birourile lui Paul Graham și cel al cercetătorului Alin Suciu.

---

Cum ți s-a părut prima ediție? Prea multe cuvinte, prea multe recomandări în engleză? Orice fel de feedback în privința formatului sau a conținutul mă ajută să fac newsletterul mai relevant.

Pe curând,
Alex Enășescu